Raportul conferinţei de aniversare a 90 de ani al IWA-AIT

Asociaţia Internaţională a Muncitorilor (IWA-AIT) fondată în 1922, este o federație internațională de sindicate anarhiste și inițiative situate în principal în Europa și America Latină. Bazată pe principiile sindicalismului revoluţionar, internaționala își propune să creeze uniuni industriale capabile de a lupta pentru interesele economice și politice ale clasei muncitoare, și în cele din urmă, să abolească în mod direct capitalismul prin “crearea unor comunități economice și organe administrative conduse de către muncitori.” La apogeu, internaționala a reprezentat milioane de oameni din întreaga lume, formând cea mai mare organizație anarhistă din istorie, oferind suport pentru sindicatele membre care au jucat un rol central în conflictele sociale din anii 1920 și 30, în special în Spania.


Pe 5 ianuarie 2013, South London SF a găzduit conferinţa pentru a celebra aniversarea a 90 de ani de la formarea AIT, de care SF aparţine. Programul a fost divers şi nu s-a centrat doar pe istoria AIT, ci şi pe activităţile prezente ale secţiunilor. Pe lânga participanţii din Marea Britanie, s-au mai aflat şi tovarăşi din Franţa (CNT-F GAP), Slovacia (Prima Akacia) şi Germania (FAU). În ciuda scurtării programului datorită unor circumstanţe neprevăzute şi a îmbolnăvirii organizatorului principal, conferinţa a fost un succes. Au avut loc patru discuţii principale, intercalate de pauze. Acestea au fost bine primite şi au fost peste o sută de participanţi la diferite subiecte în cursul zilei. Puteţi găsi programul conferinţei pe website-ul SolFed : http://solfed.org.uk/?q=international/iwa-ait-90th-anniversary-conference-5th-january-2013
Ce urmează sunt notele făcute la fiecare prezentare.

AIT – 90 de ani de idei şi practică – SolFed

Conferinţa a început cu o discuţie despre cei nouăzeci de ani de idei şi practică a AIT prezentată de către T, un vechi militant şi afiliat AIT de peste 40 de ani. Acesta a trasat originile anarho-sindicalismului şi a AIT de la dezbinarea Internaţionalei I între socialismul-ştiinţific marxist şi  concentrarea anarhiştilor asupra luptei. Respingerea statului ca metodă de eliberare a fost plasată în contextul măcelului de la Comuna din Paris.
T a continuat să expună progresul ideilor în grupurile internaţionale ulterioare după ce anarhiştii au fost expulzaţi din Internaţionala I desfiinţată de marxişti. De exemplu, Internaţionala de la St. Imier fondată în 1872, a fost capabilă să ajute revoltele din Spania şi Italia şi să reconstruiască Franţa. Creşterea sindicalismului în secolul al XIX-lea, în contrast cu reformismul Internaționalei a II-a, au dus la idei precum greva socială generală şi acţiunea directă. În ciuda predominării ideilor pacifiste şi a naivităţii unei preluări revoluţionare, aceasta a fost o perioadă importantă în dezvoltarea sindicalismului revoluţionar şi al anarho-sindicalismului. De asemenea, T a vorbit despre discuţiile dintre sindicate în jurul Internaţionalei a III-a, unde câţiva au participat până când s-a descoperit adevăratul rol ca pion al Moscovei. Asta a condus la formarea AIT în 1922, din iniţiativa FAUD din Germania.

După evenimentele memorabile din anii treizeci, AIT s-a regăsit a fi o umbră palidă după primul congres în 1945, doar SAC din Suedia funcţionând ca sindicat. În anii cincizeci, SAC a ieşit iar AIT a pierdut din influenţă, cu argumente în rândul exilaţilor spanioli aparţinând CNT-ului. Prin 1975, s-a aflat aproape în moarte, cu doar 5-6 grupuri din care două erau în exil. Moartea lui Franco şi sfârşitul prosperităţii capitaliste de după război au adus un impuls, iar prin 1979, FAU, USI şi NSF au reapărut. Căderea zidului Berlinului a provocat creearea de noi grupuri în Europa de Est şi noua tehnologie a adăugat încă un impuls pentru facilitarea comunicării.


FORA – Istorie şi activităţi curente

Guillermo Zunzunegui a prezentat cea de-a doua discuţie despre FORA din Argentina. Traducătorii au depus eforturi mari în a ţine pasul cu istoria impresionantă povestită de Guillermo despre mişcarea muncitorească argentineană şi despre legăturile sale personale cu aceasta, putem spune că a fost punctul culminant al zilei.
Mişcarea muncitorească din Argentina a început în 1880, influenţată în mare parte de muncitorii imigranţi şi exilaţi din Internaţionala I. FORA, cea mai veche secţiune AIT, a fost fondată în 1901 după o întâlnire a peste cincizeci de Societăţi de Rezistenţă ale Muncitorilor, care a apărut odată cu grevele ce aveau loc la acea vreme. Pe atunci, era compusă din anarhişti şi socialişti, ca toate organizaţiile muncitorilor. Tensiunile dintre aceştia au durat până la următoarea mare grevă, când socialiştii au format UGT.

În 1906, sindicaliștii din Franța au adoptat Carta Amiens, care a propus o separare a sindicalismului economic de acțiunea politică, nu neapărat electorală. FORA a respins acest lucru, văzând-o ca începutul excluderii anarhiștilor din mișcarea muncitorească. Ei continuă la această zi să respingă ideea unei uniuni, cum ar fi CNT, precum și o anumită organizație politică a anarhiștilor, cum ar fi FAI. Că FORA a fost întotdeauna anarhistă, nu era nevoie ca anarhiştii să plece.

Al cincilea Congres al organizaţiei în 1905 a solicitat educație cât mai largă posibil în filosofia comunismului anarhist. În 1915, FORA s-a divizat – aderenții Congresului al IX-lea au a mers pentru abordarea Cartei Amiens, iar Congresul al V-lea a ramas la comunismul anarhist. FORA (IX) sa alăturat unui alt sindicat pentru a negocia cu guvernul, ceva care FORA (V) a respins. În 1923, FORA a fost scoasă în afara legii după grevele violente din 1919 și Revolta din Patagonia. Revolta a implicat muncitorii din mediul rural împotriva crescătorilor de ovine englezi şi a durat doi ani, cu peste 1500 de muncitori uciși. Din anii treizeci până în 1983, Argentina a suferit sub dictaturi succesive. Orice militanți se puteau aștepta la represalii. În anii 1960, Peroniştii au interzis orice sindicat, cu excepția CGT, forțând FORA în subteran.

Dictatura din anii 1970 a făcut să dispară o întreagă generație de tineri militanți, unii din motive banale, precum o campanie pentru bilete de autobuz mai mici pentru studenți. Acest lucru a fost într-un context a unor lupte de gherilă urbane și teama Statelor Unite de comunism. Dictatura nu a ucis doar poporul său; de asemenea, a furat și falimentat țara, și așa a pornit războiul din Insulele Falkland să atragă naționalismul pentru a acoperi eșecurile sale. Singurele organizaţii care s-au opus războiului au fost FORA şi Madres de la Plaza de Mayo, mamele celor care au dispărut.

După democrație în 1983, țara a continuat să sufere din punct de vedere economic. A existat o scădere puternică în 1989 și noul guvern peronist a privatizat tot ce au putut. Acest lucru a semănat semințele pentru revoltele care au venit după 2001, conducând la noi tactici adaptate la condițiile oamenilor. De exemplu, șomerii, au început să blocheze drumurile. În 2001, economia sa prăbușit, banii au fost scoşi în afara țării. Clasele de mijloc au fost distruse, iar săracii au început să vadă o putere duală dinamică. Răspunsul populației a fost să ocupe fabricile și pornească adunări publice în cartiere. Anarhiștii erau denunțați de către marxiști pretutindeni, dar grupuri mici a început să meargă la vechea locală FORA și în cele din urmă au înțeles mesajul bătrânilor. În prezent există, cum au existat o dată, Societăţi de Rezistenţă ale Muncitorilor în toată țara, deși FORA este încă ilegală în Patagonia.

O încercare și eroare în căutarea de a găsi propria abordare într-o societate post-stalinistă - 
Priama Akcia

A treia discuție a venit de la membrii Priama Akcia (PA) din Slovacia, despre modul în care s-au dezvoltat, ca o mică secțiune IWA într-o țară fără o tradiție anarhistă. PA înființată în anul 2000 a evoluat de la un grup influențat de contra-cultură și etica DIY la una care joacă un rol mic in lupta muncitorilor și încearcă să le influențeze. PA în special s-a concentrat pe unele dintre problemele de limbaj, într-o țară care sa spus ca a avut “socialism”. De înțeles, cuvinte precum proletariat și comunism trebuie să fie explicate mai degrabă decât utilizate în mod liber. Rolul legii în activitatea PA a fost explicat. Deși este important să știm legea, drepturile noastre și ceea ce angajatorii pot și nu pot face, noi nu trebuie să ne limităm la lege, deoarece instrumentul cel mai important în lupta pentru atingerea cerințelor noastre este acțiunea directă. De aceea, din primul moment este explicat muncitorilor care au probleme la locul de muncă și abordează organizația, că PA nu este un serviciu de consiliere juridică și că participarea activă a acestora la eventualele campanii este crucială.

PA a împărtășit, de asemenea, experiențele lor în și ideile cu privire la problemele membrilor izolați, care este o problemă cu care multe organizații se confruntă. Idei cu privire la principiile utilizate atunci când se încearcă să se formeze grupuri locale, care ar rezista și prospera, au fost menționate pe scurt. Funcționarea “întâlnirilor deschise” a fost de asemenea menționat. Acestea sunt un loc pentru a discuta probleme legate de locul de muncă sau de comunitate, activități curente sau campanii. Adesea jumătate din participanții sunt non-membri. PA a subliniat necesitatea pentru tovarășii de încredere și responsabili, care a suferit din experiențele rele provenite din subcultura DIY. Pentru acest scop, aceştia iau o abordare aprofundată a recrutării care implică o participare înainte de aderare. PA s-a de asemenea axat pe obiectivele organizației – sprijinirea membrilor săi la locul de muncă, precum și exprimarea solidarității cu alți lucrători luptă.

Solidarity Federation, trecut și prezent

Ultima discuție a venit de la un membru ex-DAM, în prezent membru SF, despre originea Solidarity Federation, în special din experiențele elaborate din luptele anilor ’80, atât mari și mici. Dacă discuția ar fi fi rezumată într-o singură propoziție, aceasta ar fi “să avem încredere în ideile noastre”. Un alt membru SF a explicat ideile principale din spatele schemei Workfare și campania SF împotriva schemei. A fost subliniat faptul că Workfare este un atac asupra clasei muncitoare în ansamblu, coborând standardele de viață și de muncă și de a ajuta restructurarea naturii muncii. În urma unei campanii pline de viață și după ce SF a numit o săptămână de acțiune în iulie 2012 împotriva participării Holland & Barrett în schemă, compania a decis să se retragă. Acest succes nu a oprit activitățile iar campania este pe termen lung, alte companii vor fi vizate în 2013, obiectivul actual este Poundland.

În următorii 10 ani

O temă repetată a zilei a fost renașterea anarho-sindicalistă și legăturile care ne leagă de un trecut mai combativ; ideile și acțiunile anarhiștilor și sindicaliștilor din trecut, batrânii din FORA, care au păstrat vie tradiția, tovarășii DAM, care rămân activi. Istoria noastră este creată de acțiunile trecute și prezente și ar trebui să învățăm din acestea, astfel încât să putem sărbători aniversarea a 100 de ani IWA ca o forță mai puternică.

Scris de grupul de lucru SF al conferinței și interlocutorii de la Priama akcia.

http://iasromania.wordpress.com/2013/01/18/raportul-conferintei-de-aniversare-a-90-de-ani-al-iwa-ait/